Trei Vinuri Românești de Excepție Pentru Gurmandul din Tine
By Kinga Dinnyes - iunie 04, 2017
Pe data de 25 Mai am participat la o noua editie
a evenimentului Branzeturi cum se...cuVin, organizata de bloggerii de la
ASBO si Instagramerii craioveni in parteneriat cu DictionarCulinar.ro.
Sincera sa fiu, niciodata nu mi-am imaginat ca
voi ajunge sa-mi placa vinul, sau lichiorul crem, sau berea... ati inteles
ideea. Nu ma dadeam in vant dupa bauturile alcoolice. Imi aduc aminte ca undeva
intre copilarie si adolescenta nu-mi placea nici cafeaua. Era o contradictie:
imi placea cum miroase, dar nu-mi placea gustul, nici macar indulcit cum o beau
ai mei.
Tot in perioada aceea, tin minte ca petreceam
mult timp in bucatarie cu mama mea (cam tot ce stiu sa prepar, am invatat de la
ea, fie direct fie prin telefon), si urmaream la televizor o emisiune de gatit
ungureasca pe nume Stahl konyhája / Bucataria lui Stahl. Doamna care gatea in
emisiune era un fel de Martha Stewart a ungurilor. Summa summarum: o doamna draguta gatea niste
preparate de-ti ploua in gura, iar la sfarsit chema un somelier pentru a
recomanda telespectatorilor vinul potrivit pentru felul principal.
Habar.Nu.Aveam despre vinuri, tot ce stiam e ca exista vin alb si vin rosu.
Punct. Ulterior am aflat, tot la aceasta emisiune, ca exista si vin rose.
Imi placea sa ghicesc macar ce culoare urma sa
aibe vinul recomandat, chiar daca nu stiam sa estimez daca urma sa fie sec,
demisec etc... De cele mai multe ori chiar nimeream raspunsul. Am inceput sa
inteleg ca are de-a face cu tipul de carne folosit in preparat.
Ei bine, ma bucur ca am posibilitatea sa particip
la aceste degustari, deoarece am o afinitate pentru tot ce inseamna lumea
culinara. Acum, adult fiind, am ajuns sa nu mai asociez doar mancarea cu vinul,
ci si invers. In cadrul acestor degustari de vinuri si branzeturi pot afla
toate noutatile si informatiile despre vinurile romanesti chiar de la somelieri
si experti in vinuri.
Cel care ne-a ghidat prin aceasta degustare a
fost somelierul Narcis Neagoe, iar vinurile au fost sponsorizate de Liviu
Dorel Ionescu, si produse de Crama Odobesti.
Evenimentul a avut loc in restaurantul Hotelului Rexton din Craiova. Atmosfera „regala” si decorul in stil baroc-tarziu iti
dau senzatia iei cina la Palat. (Bonus: au gusturi excelente in muzica).
Fotograful din mine a fost mai mult decat multumit.
Asa. Gata. V-am plicitisit destul cu povesti si
detalii, sa trecem la treaba.
Primul vin pe care am avut placerea sa o gust a
fost o Fetească Regală din 2013. Este un vin alb, sec, cu un corp mediu (adica o sa
va placa, chiar daca sustineti din prima ca nu beti vin sec) si contine 12%
alcool. Mirosindu-l am simtit aroma de citrice si ceva floral, care ulterior am
aflat ca erau flori de acacia. Gustand din el, am descoperit si o aroma subtila
de piersici, iar in urma lui lasa o senzatie matasoasa pe limba, aproape ca de
unt. Taria este potrivita, pisca in mod placut. Este vinul ideal pentru o
persoana care nu bea de regula, vin alb sec. (Cum am fost eu, dar eram curioasa
sa incerc, si am ramas placut surprinsa.)
Ca orice vin alb care se respecta, se poate savura
alaturi de preparate cu peste, fructe de mare, paste usoare, preparate cu pui
sau curcan, si branzeturi, desigur.
Eu deja imi inchipuiam Fetească
Regală ca ingredient cheie la un preparat cu pui si sos de vin alb.
Fiind vorba de o degustare de vinuri SI
branzeturi, cele din urma ne-au fost oferite de cei dela Delaco – Fan
Branza.
Branza asociata cu Fetească Regală
a fost bine-cunoscuta Ile de France, o branza brie servita
alaturi de crackers (un fel de biscuiti subtiri, aerati si usor sarati).
Aceasta regina a branzeturilor
se pare ca a cucerit poporul francez, dupa ce a devenit branza preferata a
regelui Charlemagne, in secolul al VIII-lea.
Este o branza din lapte de
vaca, cu o textura usor ferma la exterior, pana treci de coaja alba, ca apoi sa
te intampine un mijloc moale si cremos. Gustul? De nedefinit. In prima faza
este usor sarat, dupa care imediat papilele gustative vor percepe arome de ciuperci
si nuci. O combinatie foarte reusita de arome pamantii. Aceasta branza merge de
asemnea minunat servita alaturi de aceeasi biscuiti si niste struguri albi
dulci, pentru o nota de contrast intre arome.
Cel de-al doilea vin cu care am
fost serviti, se numeste Feteasca Neagră (2013).
Acest soi a devenit faimos alaturi de un alt vin rosu de specialitate, pe nume Băbeasca Neagră (2013). Conform legendei, cele
doua vinuri si-au primit numele chiar de la Ștefan cel Mare. Se spune ca,
acesta, intorcandu-se dintr-o batalie a popsit intr-un sat, unde o tanara l-a
servit cu „un vin rosu si bun”, iar o doamna mai in varsta i-a umplut paharul
cu un „vin rosu cu un gust exceptional”. Deoarece vinurile n-aveau nume, Ștefan
cel Mare le-a denumit Feteasca Neagră si
Băbeasca Neagră.
Revenind la Feteasca Neagră: dupa ce l-am mirosit in
pahar, am stiut ca o sa-mi placa, si incepusem sa banuiesc despre mine insamni,
ca am o slabiciune pentru vinurile rosii de buna calitate. Feteasca Neagră m-a cucerit cu parfumul lui
delicat de fructe de padure, lasandu-mi o aroma dulce-acrisoara in cerul gurii,
cu note usor vanilate. La prima gustare, am simtit aroma de prune uscate, ca de
magiun, si ceva lemnos ca de pin. Este vorba de un vin rosu sec din 2013, care
are puterea de a te lua pe sus intr-o aventura prin camara buncii din
copilarie. Toate aromele asociate cu acest vin de culoarea rubinului, te duc cu
gandul la deserturi preparate cu magiun de prune in plina toamna, sau la mure
dulci culese vara, pe marginea drumului. Desi este, de asemenea, un vin sec,
poate fi savurat ca atare. Avand un corp mediu, arome fructate si un parfum
extrem de placut, este vinul potrivit pentru ocazii importante, sau pentru
acele convsersatii speciale care pot dura si ore intregi, chiar si dupa ati savurat
si ultimul strop.
Se asociaza cu carne rosie,
pizza, preparate pe baza de rosii si branzeturi maturate.
Eu as adauga pe lista si
deserturi pe baza de foietaj cu fructe de padure negre, gen mure si coacaze,
sau un desert mai elegant dar usor de preparat: Crêpes servite cu sos redus de
fructe de padure negre, flambate cu un strop de cognac (suna fancy, nu?).
Poate ca am nimerit bine,
sau poate ca nimerit departe de tot de adevar. Nu stiu sa va spun sigur.
Sugestiile mele sunt pur subiective.
Perechea acestui vin la
degustare a fost Cascavalul Sofia de
la Delaco. Cascavalul se spune ca si-ar avea originile in Italia, altii sustin
ca radacina cuvantului este „cas” iar originile ar fi aromane. Cu o textura
ferma, dar nu foarte tare si un gust usor neutru de lapte, acesta si-a aratat
intr-adevar valoarea servite alaturi de strguri de masa si piper proaspat
razuit. Acest cascaval se intelege de asemenea cu prune uscate, fara piper. De
data aceasta n-a fost cazul, multumita aromei de magiun al vinului.
Ultimul dar nu cel din
urma, a fost un alt vin rosu sec, si anume o Băbeasca Neagră, tot din 2013, ce mi-a adus aminte de un
Cabarnet Sauvignon remarcabil. Băbeasca Neagră este
un vin care te captiveaza din prima cu nuanta lui impresionanta de cirese
negre. Este un soi de vin rosu capabil sa cucereasca si pe cel mai exigent
bucatar sau critic de vinuri.
Nu este un vin „tare”, contine
abia 12,5% alcool. Insa aromele cu care se asociaza sunt unele puternice, de
visine coapte la inceput de vara, si cirese negre cu note ascunse de boabe
cafea prajite.
Băbeasca Neagră si-ar merita un loc de onoare
pe masa, la o cina eleganta servita alaturi de preparate din vitel fraged sau
carne de rata. Eu personal l-as folosi pentru a recrea faimoasa reteta
frantuzeasca de Coq au Vin. Se poate
savura si alaturi de branzeturi maturate si mezeluri uscate. Are o aroma
impunatoare si captivanta de fructe de vara si lemn de stejar. Este o alegere
exelenta pentru oricine isi doreste sa-si impresioneze oaspetii.
Partenerul de nadejde al
vinului nostru a fost un Grana Padano, o branza maturata si cu o istorie
veche de 900 de ani. Este catalogata drept „prima branza tare din lume”,
reusind sa captiveze italienii de tot, de la tarani pana la nobilime, in 1477.
Dupa cum face referire si
numele, Grana Padano este asemanatoare cu Parmigiano Reggiano, adica
bine-cunoscutul „parmezan”. Are o textura granulata si o consistenta tare, cu o
aroma untoasa si subtila de nuci. Combinata insa cu piperul proaspat langa care
a fost servita, a capatat un gust ca de alune de padure, usor usor picanta, mai
pamantie.
Se recomanda a fi servita in
supe, salate, risotto, pizza si
preparate cu paste si sos de rosii.
As incerca data viitoare
aceasta branza, impreuna cu niste boabe de cafea macinte, ca pentru presa
franceza (granule mari). Cred ca ar fi o combinatie interesanta.
Dupa toate aceste combinatii
reusite, care m-a cucerit? Feteasca Neagră si
cascavalul Sofia, fara dar fi poate. Nu stiu sa va spun exact de ce, dar este
vinul care mi-a facut ce-a mai puterica impresie. O sa dau vina pe amintirile
cu camara buncii, pe care le-am asociat cu aroma lui. Impreuna cu un cascaval
semi-tare ca textura si struguri dulci ca din via bunicului meu, mi-a lasat in
urma o explozie de arome din cerul gurii pana in varful limbii. Sunt o
combinatie foarte versatila. Atat vinul cat si cascavalul pot fi savurate ca
atare sau pot fi servite impreuna. Sunt un cuplu armonios, se completeaza
perfect, fara sa depinda in totalitate unul de celalalt.
FUN FACT! Stiati ca acele „urme” lasate de vin pe peretii
paharului, se numesc „lacrimile vinului”? Acestea, in functie de stralucire sau
finete sunt indicatoare ale aciditatii vinului.
Ah, si un sfat bun pe care l-am
primit la degustare, este sa tin paharul de vin de picior si nu de corp,
evitand astfel sa incalzesc vinul cu mana.
Trei cuvinte magice:
Feteasca Neagră: familiara
Cascavalul Sofia: versatila
Impreuna sunt o combinatie: echilibrata
Cam atat am avut de povestit
despre editia cu numarul 14 al evenimentului Branzeturi cum se...cuVin. Abia
astept urmatoarea editie! Multumiri Hotelului Rexton pentru locatie, Cramei
Odobesti pentru vinurile excelente si celor de la Delaco – Fan Branza pentru
branzeturile mereu de nota zece!
