vineri, martie 11, 2011

Invazia icoanelor!



„Statul în biserică nu te face un sfânt, la fel cum nici statul în garaj nu te face o maşină.”


Nu credeam că voi putea vreodată să asociez acest citat cu o persoană anume, dar m-am înşelat.

Am avut (ne)plăcerea de a face cunoştinţă cu unul, care, la prima vedere nu pare a avea nimic în neregulă cu el, dar cunoaşteţi zicala „Cu toţii par deştepţi până-şi deschid gura să vorbească”? Domnul respectiv, din păcate pentru el, dar mai ales pentru cei din jurul lui, trăieşte într-o lume...mediavală? Gândirea lui, concepţiile lui se bazează pe nişte principii moarte demult, dar mintea lui rămase blocat la acel stadiu de...evoluţie.

Am să amân puţin defectele majore ale existenţei sale, deoarece partea interesantă este felul în care este convins că se apără de greşelile comise şi/sau vorbele nepotrivite rostite zilnic. Domnul se pare că fusese crescut de părinţi foarte conservatori, iar el a ajuns ceva şi mai şi. Prin urmare, cum altfel să te aperi de judacata semenilor tăi, decât prin Religie? Bun, nu e ceva tocmai rău să fi credincios, dacă într-adevăr ceea ce simţi este o credinţă de neclintit în Dumnezeu, oricare ar fi religia ta. El în schimb, decât trăieşte cu impresia, şi ca ceva psihologic, se manifestă incontrolabil. Cum? Înainte de a enumera, doresc să precizez că dânsul şi-a pierdut de curând casa, şi locuieşte cu o altă familie (cu care până de curând nu avusese nici o legătură). Subliniez deci, casa nu este al lui! Aşa.

În primul rând, fără să întrebe de aprobarea nimănui, a început încetul cu încetul să umple casa cu icoane sculptate&pictate de toate dimensiunile, statuete cu Iisus şi Sfînta Mărie, Bibile peste Biblie, Cărţi despre Minunile Măicii Domnului cu visele ei cu tot, cruci, crucifixuri, cădelniţe, şi până şi mini magneţi cu icoane puse pe centrala din bucătărie, şi alte asemenea „comori”.

[Este un specimen care nu poate trăi decît într-o atmosferă strict bisericească. Luându-mă după Atlasul de Mitocănie Urbană, l-aş numi Religiosus Retardatus.]

Am întâlnit oameni cu adevărat credincioşi, vârstnici, care citau din Bibilie ca din palmă, respecatu zilele de săbărtoare şi cele de post, nu ratau vreodată slujbele de la biserică, erau paşnici şi binevoitori. Dar cu toate astea prefeau să-şi manifeste principiile provenite din sfinţile învăţături prin fapte şi comportamentul adecvat, şi în niciun caz îngropându-se în icoane şi o credinţă de suprafaţă. Ce păcate doreşte Dl. să-i fie iertate? Vă dau câteva exemple:

Misoginismul exagerat, egalitatea între sexe este ceva Sci-Fi în mintea lui; nesimţire totală, cum p**i mei să stai la masă cu el când duhneşte a brânză antică?!; suferă de sindromul „hai să mă bag ca musca-n kkt.” Când două persoane din casă au o discuţie care-i priveşte doar pe ei doi, iar discuţia ajunge la statdiul de ceartă cu vocile de ridicate, el nu se poate abţine să nu sară imediat ca o capră de munte şi să se bage. Argumentele sale sunt întotdeauna superficiale, dintr-o gândire medievală unde predomină misoginismul.

Ar mai fi de adăugat şi lipsă totală de respect pentru una dintre vârstnicele acelei case, de care îşi bate joc, permiţându-şi prea curînd un ton ridicat şi o autoritate, drepturi care aparţineau pînă acum doar fiului persoanei respective.

Lipsa de respect faţă de obiectele în condiţii bune umprumutate lui, cu convingerea că le va înapoia tot în condiţii bune. Nu. Ţi le strică, în doar o zi, fără să-ţi mai şi recunoacă atunci sau ulterior. Comentarii care nu-şi au rostul scăpate din gură lui din pur-orgoliu...etc.

Este de asemena genul de persoană cu care nu recomand nimănui să urce în maşină(cu el la volan). Respectivul are impresia că deţine un al treilea braţ... Vorbeşte la telefonul mobil cu mâna stângă, iar cu cealaltă cu care ar trebui să ţină volanul şi să schimbe vitezele, face vreo 3-4 cruci la fiecare cruce pe care o vede la marginea şoselei...că vine o maşină din faţă, o curbă, un semn, că ai pasageri la bord, cui pasă?

Băi, „dobitocule”, ca să-l citez pe Badea, „Statul în biserică nu te face un sfânt, la fel cum nici statul în garaj nu te face o maşină!”



Mă repet, nu credeam că voi găsi pe cineva căruia i se potriveşte perfect această frază, dar în fine...Mare e Gradina lui Dumnezeu, şi prea jos e gardul (din moment ce mai scapă câte un bou).

Un comentariu:

  1. Imi place postarea ta, o spui mai bine decat mine poate. Fraza de la final, desi ironica, graieste multe. :*

    RăspundețiȘtergere