miercuri, februarie 16, 2011

Tipic...



Ieri dimineaţa ar fi putut fi o zi obişnuită, dar n-a fost să fie.

Trebuia să ajung la gară pentru a pleca la Arad câteva zile. Costul transportului de la unde stau până la gară - Nu e tocmai rău - 7 ron, un microbuz şi un taxi.
Ajuns la gară mă duc şi eu să-mi iau bilet pentru IC-ul de la ora 9. În aceaşi dimineaţă: un accident feroviar pe ruta Timişoara – Bucureşti. Fatalitate.

CFR – Marfă e pur şi simplu... Marfă!

În fine, nu accidentul în sine mă enervase, mă bucuram că urma să mai stau, chiar şi pentru câteva ore. Mă deranja, în schimb, că în toată gara nimeni, dar nimeni nu ştia să dea informaţii concrete. Mă duc la INFORMAŢII să întreb cum se rezolvă totuşi cu transporturile, dacă se mai amână şi alte trenuri, etc. „Păi, aşteptăm Rapidul care trebuie să sosească, (...) vă va duce până la X (o localitate de care n-am mai auzit, în fine) şi de acolo rezolvăm cu autocare (...) Mai aşteptaţi o oră.”
Mda... N-aveam de gând. M-am dus la Casă din nou, să-mi iau bilet pentru Acceleratul de la ora 14:05, era singura alternativă. Nu vroiau să-mi dea, şi mă trimit la INFORMAŢII iar, să întreb de tren, dacă mai circulă.
La INFORMAŢII nu era nimeni la coadă. În schimb, femeia era mai mereu, fie pe telefonul fix, fie pe mobil. Mă simţeam de parcă aş privi un film unde personajul vorbeşte la două telefoane simultan. Nici nu se uită în sus la mine. În secunda următoare se ridică de pe scaun şi porneşte spre biroul din spate. În acel moment, mi-am trântit mâna de tejghea de supărare. -Adică frate! Treaba ta e să stai la taclale cu pasagerii nu cu rudele de acasă! – Auzindu-mă atunci (cu mână) veni repede să mă-ntrebe cu ce mă poate ajuta, ignorând exasperarea de pe chipul meu. Întreb de tren, care, de circulat circulă, dar nu se ştie cum.
Nici la Casa cealaltă nu era situaţia mai roz: 4 femei, 3 stând cu spatele la client, la bârfe, şi o a patra stând pe scaun plictisită, dar pretinzând că este în pauza de masă.


Exasperarea / frustrarea mea este completă. Pornesc înapoi acasă, fără alte opţiuni decât taxiul. Costul transportului, fără exagerări = 13 Ron.

Mai târziu, la ora 13:00, pornesc din nou la gară, cu acelaşi mijloace de transport. Costul total deci: 27 Ron, din care 20 Ron irosiţi. Dar cu siguranţă nu am fost singura, iar celor de la CFR cu siguranţă că nu le pasă.

Doamnelor şi Domnilor, România, o ţară unde nici serviciile de bază, aş putea spune chiar banale, nu ţi se oferă cum trebuie. Frustrant, deci românesc...

Un comentariu:

  1. Servicii de Romania. Partea cu asteptatul la casa, desi esti singurul client, mi s-a intamplat si mie.
    Imi place poza :)) ar trebui sa o schimbe cu o caruta care trage niste vagoane. Asta e cam supraevaluata pt serviciile care le ofera.

    RăspundețiȘtergere