luni, aprilie 12, 2010

Sunt Orb


Sunt orb, ştiu, mi s-a mai spus
Asta fiindcă m-am opus, în loc să accept,
Nu m-am supus.
Sunt orb, pentru că am îndrăznit
Să spun ceva, în loc să stau tacit.
Sunt şi eu orb, fiindcă ştiu
Cum poate fi suferinţa un deliciu,
Şi cum poate o tragedie să testeze:
„Oare inima ţi-e încă vie?”
Sunt orb, fiindcă am refuzat să cred,
Că s-a sfârşit pur şi simplu şi că regret;
Că regret o întâmplare ce nici nu s-antâmplat
Sunt orb dacă neg Moartea, de asta refuz să cred.
Este orb şi cel care mă crede-
Doar spun lucruri ce numai inima vede-
Ochii, la un moment dat, nu mai văd nici culori
Odată ce ajung să plutească sub o livadă de flori;
Sunt orb şi alţii n-au habar,
Că deşi trăiam în întuneric, văd cel mai clar.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu